CÂND ESTE RECOMANDATĂ OZONOTERAPIA?Ozonoterapia poate fi folosită ca metodă alternativă de tratament (de sine stătătoare) sau ca terapie complementară, adică în combinație cu alte metode de tratament, cum este cel medicamentos, de exemplu. Iată care sunt câteva dintre situațiile în care terapia cu ozon este indicată:
● infecții virale acute, SARS Cov-19;
● hernie de disc, lombosciatică, spondiloză;
● reumatism articular;
● periartrita scapulo-humerală acută și cronică;
● entorse, luxații sau rupturi musculare;
● gonartroza, coxartroza, artroza gleznei, a umărului, a cotului, a articulațiilor mâinii și piciorului;
● ulcere necrotice, vasculare și diabetice;
● hipertensiune arterială, arteriopatie obliterantă, hemoroizi;
● cardiopatie ischemică;
● îmbătrânire prematură, disfuncții erectile;
● astenie fizică și psihică, depresie;
● AVC ischemic, Parkinson, Alzheimer, scleroza multiplă;
● guta, retinopatie diabetica, arteriopatie diabetică;
● hepatite virale (B si C), steatoza hepatică, dislipidemie, boala Chron, enterocolită, ulcere gastrice;
● infecții virale, bacteriene, micotice, herpes zoster, cistite;
● răni infectate, ulcere varicoase și traumatice.
CARE ESTE MECANISMUL DE ACȚIUNE AL OZONULUI?- Inactivarea bacteriilor, virușilor, fungilor, drojdiilor și protozoarelor:
-
Bacterii : distruge integritatea membranei celulare a bacteriei prin oxidarea fosfolipidelor și lipoproteinelor;
-
Fungi: O3 inhibă creșterea celulară și a altor stagii de multiplicare;
-
Viruși: O3 dăunează capsidei virale și tulbură ciclul reproducător prin perturbarea contactului virus-celulă cu peroxidare. Învelișurile slabe de enzime ale celulelor, care le fac vulnerabile la invazia de către viruși, le fac sensibile la oxidare, ulterior sunt eliminate din organism, apoi sunt înlocuite cu celule sănătoase.
- Stimularea metabolismului oxigenului: terapia cu ozon determină o creștere a ratei glicolizei globulelor roșii. Aceasta duce la stimularea 2,3-difosfogliceratului, care duce la o creștere a cantității de oxigen eliberat în țesuturi. Ozonul activează ciclul Krebs prin îmbunătățirea carboxilării oxidative a piruvatului, stimulând producția de ATP. De asemenea, provoacă o reducere semnificativă a NADH și ajută la oxidarea citocromului C. Ozonul stimulează producția de enzime care acționează ca protectori de radicali liberi și protectori ai peretelui celular: glutation peroxidază, catalază și superoxid dismutaza. Producția de prostaciclină, este, de asemenea, indusă de O3.
- Activarea sistemului imunitar: Ozonul administrat la o concentrație cuprinsă între 30 și 55 μg/ml determină cea mai mare creștere a producției de interferon și cea mai mare producție de factor de necroză tumorală și interleukină-2. Producția de interleukina-2 lansează o întreagă cascadă de reacții imunologice ulterioare.
- Mecanismul de acțiune al O3 asupra plămânului uman: expunerea la ozon induce o scădere semnificativă a capacității vitale. Crește semnificativ rezistența medie a căilor aeriene și rezistența specifică a căilor respiratorii, dar nu schimbă complianța pulmonară dinamică sau statică, sau lucrul vâscos, sau elastic. De asemenea, reduce semnificativ presiunea transpulmonară maximă. Și mai mult, crește semnificativ ritmul respirator și scade volumul tidal.
CARE SUNT CONTRAINDICAȚII ȘI EFECTE ADVERSE?Terapia cu ozon nu are efecte adverse, nu declanșează alergii, nu provoacă intoleranțe pentru că este un gaz pur (O2-O3 - se obține din oxigen medicinal). Este bine să știi, însă, că în cazul autohemoterapiei există unele contraindicații ce se referă la:
● hipertiroidism;
● trombocitopenie;
● sarcină;
● infarct miocardic recent;
● hipertensiune arterială;
● stări post-hemoragice;
● accident vascular hemoragic;
● deficitul de G-6-PD (glucozo-6-fosfat dehidrogenază).